De la un moment dat povestea pe care ai spune-o cuiva despre strategia ta de viaţă e prea lungă: nimeni nu are timp să te asculte, chiar dacă ar fi dispus să o facă. A suporta singurătatea strategiei e de fapt dificultatea principală a călătoriei spre carieră.
De aceea astăzi adulţii nu mai pot să „vadă în noi” ce ar trebui să facem pentru a avea succes. Iar „bătrậnii” nu ne mai pot fi îndrumători pentru că nu mai au experienţa lucrurilor cu care noi cei de altă vârstă ne confruntăm. Drumul bun se face mai degrabă prin ocoluri şi întorsături neştiute de nimeni.
Şi de aceea sunt bune filmele cu scenarii complicate: găseşti acolo foarte multe strategii de viaţă, din care alegi ce ai nevoie, şi astfel se profilează un “mentor strateg”: te duci la cel care îţi poate vedea viaţa în mişcare, înspre viitor, şi nu la cel care îţi spune ce e bine azi sau ce ai greşit ieri.