Cum să-ţi găsești echilibrul în viaţă. 7 reguli de bază

Vacanţa e momentul în care, după un exces într-o direcţie anume, profesională de obicei, avem ocazia de a face un bilanţ și de a reveni la o viaţă echilibrată. Fie că vorbim de echilibru profesie-viaţă personală, sau ritm de viaţă vs. sănătate, util vs. plăcut, bani vs. relaţii, etc.

Una peste alta, din vechi timpuri echilibrul a fost un semn de măiestrie. Aristotel vorbea despre „calea de mijloc”, etc. Astăzi, cred că acest lucru e valabil la puterea doua sau a treia. Pe cine admirăm? Sigur, pe oamenii cu bani, cu recunoaștere, cu fericire acasă. Dar mulţi dintre aceștia au aspecte care nu ne atrag. Cei cu bani poate că au un job nesuferit sau care prespune compromisuri morale sau familiale, cei care au recunoaștere au o viaţă personală mult prea dezorganizată, etc.

Cred că cei care ne atrag cu siguranţă ca modele sunt cei care au un echilibru de viaţă. Iar dacă iei echilibrul de viaţă ca ţintă a acţiunilor și meditaţiilor tale zilnice e foarte probabil că o să avansezi mult mai repede spre o viaţă împlinită. Şi mult mai sigur.  

Iar pentru asta ar fi mai multe reguli practice.

1. În primul rând, pentru a-ţi găsi echilibrul, caută soluţii care nu există nici la alţii nici în cărţi. Trăim într-o lume mult prea agitată și diferenţiată pentru ca să existe soluţii generale, totul este personalizat. Poate că asta e cauza dezechilibrului nostru: știm doar că există excitante și adjuvante general valabile (tigări, cafea, alcool, etc) pentru un dezechilibru, dar nu mai știm sau nu mai credem că există remedii la toate dezechilibrele. Cărţile și poveștile TV conţin soluţia pentru un altul, mereu un altul, și ne pierdem speranţa de a găsi soluţia pentru noi înșine: or, începutul echilibrului este acceptarea unei Lumi Noi, o destinaţie de stil de viaţă la care doar eu pot să ajung. Risc, mă hazardez, încerc, și în timp aflu ce îmi face mie bine și ce îmi face rău. Oricum ar arăta soluţia pentru mine, o găsesc undeva în timp după ce accept că va fi unică în lume. Pentru mine jogging la ora 23 seara e soluţia, pentru altul la ora 6 dimineaţa.   

2. Caută regula 20/80. Pentru fiecare obiectiv mare există 20 la sută din mijloace care permit să atingi imediat 80 la sută din scopuri. Pentru mâncare sănătoasă, sport, întâlniri reușite, etc. Nu poţi face bilanţuri complete de care să te ţii complet, până la capăt. Dar decât să nu mai faci nici un efort pentru că viaţa e mult prea complicat, fă acel „destul efort” care are efecte 80 la sută. Pentru mâncare de exemplu, nimeni nu poate elimina toate produsele toxice și nimeni nu poate mânca doar bio. Dar, din lista de chestii toxice poţi elimina primele 5 produse, iar din lista de chestii sănătoase poţi adăuga zilnic primele 5 produse bune. Asta durează 20 de minute, și are efecte mult mai mari decât dacă ţi-ai distruge viaţa complet pentru a implementa și ultimul suc de frunze de urzică de care ai auzit pe Net.

3. Ţine un jurnal personal. Poate fi un blog sau poate fi o agendă zilnică. Avem toţi nevoie de un interlocutor, un duhovnic sau un mentor, și niciodată nu avem timp sau bani pentru a face apel la el (în cazurile fericite în care există) atât de mult cât am dori. Şi atunci un jurnal e o interfaţă între mine și lume, între mine și famila mea, mine și colegii mei. Nu contează atât de mult „ce” scriu acolo, contează că pot să scriu acolo atunci când am nevoie de asta și pot să revin mereu la el atunci când mi-e greu sau când vreau să reiau firul gândurior.

4. Caută-ţi soarta. Fiecare dintre noi, fie că suntem credincioși sau doar ne interesează sincronicitatea sau norocul, observăm în timp niște lecţii de viaţă, niște reguli care ni se aplică doar nouă. Unii găsesc job-uri prin prieteni, alţii prin întâlniri neprevăzute, alţii prin proiecte de benevolat. Odată ce ai găsit o astfel de „soartă personală”, e bine să mergi pe mâna ei, consecinţa e că nu te mai gândești să aplici o altă strategie diferită care a funcţionat pentru altul.

5. Alege o strategie pe care mergi până la capăt, și nu te mai preocupa de „Ce s-ar fi putut întâmpla dacă”. Dacă făceai ca vecinul. Sigur, să nu ai nici o strategie este tot o formă de strategie, de stil budist, dar e clară și diferită de altele. Important e să alegi o strategie, oricare ar fi ea, iar apoi să nu mai eziţi. Dacă te centrezi pe sport și viaţă sănătoasă, nu mai pune pe primul loc relaţiile și reţelele profesionale. Sau invers.  

6. Acolo unde faci excese întreabă-te ce gol ascund acele excese. Unii oameni caută doar ce compensează acel exces (se zice stres, anxietate, singurătate emoţională) dar de fapt de cele mai multe ori un exces semnifică un potenţial uman ascuns, neacceptat sau care nu poate fi exprimat pe lungimea de undă potrivită. Ești bun la desen sau la fotografie, dar nu ai acceptat asta încă, și atunci stai și te uiţi la mii de filme, obsedat și obsedant, pentru că nu ai mers până la capăt și nu ai acceptat talentul tău pentru fotografie, montaj, contraste și culori.

7. Revin la prima regulă. Important e să „crezi” că poţi avea o viaţă echilibrată. Chiar dacă acum te zbaţi în ceaţă și nu vezi cum o să poţi pune cap la cap toate lucrurile din viaţa ta, în clipa în care decizi să pleci pe drumul echilibrului personal o să se miște lucrurile mult mai repede. O să devii creativ, activ, pentru tine. Nici un patron nu o să îţi ofere asta și nu are rost să aștepţi de la alţii un context de echilibru. Trebuie să începi, știind că te așteaptă luni de zile de schimbare la toate nivelele: gânduri, obiceiuri, imaginaţie, povești personale.

Dar, iată că ai găsit un scop care nu doar că merită dar are puterea de a schimba rând pe rând lucruri care poate stăteau neclintite de ani de zile: scopul de a ajunge la o viaţă echilibrată.

Iar dacă ţi se pare că e imposibil în ziua de azi să ai o viaţă echilibrată, adică e mult mult mult prea greu, ei bine poţi privi lucrurile invers: astăzi nu mai avem cauze morale, scopuri nobile sau cruciade pline de cavalerism pentru care să luptăm, și atunci am găsit scopul greu, eroic, care ne poate scoate din rutina zilnică și fără orizont: echilibrul personal.

Tocmai pentru că e greu de atins, merită să te lupţi pentru el. E o cruciadă personală, dar posibilă, probabil cu tot atâtea beneficii personale și spirituale pe cât ne imaginăm noi, azi, că ar aduce o cruciadă, o viaţă de erou sau de cavaler.  

Iar atunci perspectiva se schimbă complet: atunci când pleci în vacanţă, sau chiar și în Week-End, pleci de fapt într-o adevărată cruciadă pentru tine însuţi, pe care nu ai timp să o faci în timpul anului.