Prezentarea cǎrții „Un suflet frumos ca o bisericǎ. Spiritualitatea Monseniorului Ghika”
PREFAŢĂ (fragment) Urmaș direct al unui ucenic și apropiat al Monseniorului Vladimir Ghika, Ion Cosmovici ne oferă prin studiul său inedit o introducere pe potecile sufletului discret și temerar al martirului credinţei. Decriptându‑i mesajul vieţii, autorul ne încurajează să vedem în...
Citeşte mai mult
The Non-Figurative Career
                          “Abraham set out, not knowing where he went” Hebrews 11, 8   Abstract. As a synthesis of ten years’ experience in career orientation for students and graduates of human and social sciences, this article resumes the issue of XXIst century no...
Citeşte mai mult
Noaptea zen. Cum sa înveți în ultimele două ore ce nu ai învățat într-o lună
Când eşti chiar stresat cu timpul, e clar că mintea nu mai primeşte. Orice ai face, Cola sau cafea, mai mult te stresezi. Nu ȋncape. Nu mai încape. Îți explodeazǎ capul. Nu doar pentru că e mult, dar mai ales pentru că totul trebuie să intre repede. Sunt oare soluţii extreme pentru o a...
Citeşte mai mult
La ce facultate să mă înscriu? Regula „ușilor deschise”
Dacă ai de ales, înseamnă că nu e vorba de medicină, balet sau arhitectură. Ai de ales de obicei în zona de socio-uman. Iar acolo nu există de fapt o alegere „bună”. Trebuie făcută o alegere, undeva în zona în care ai abilități, dar nu e cazul să te stresezi – că va fi alegere...
Citeşte mai mult
Acel moment în care ai terminat facultatea, e vară şi te întorci încet spre casă
Azi ai terminat facultatea, ţi-ai văzut numele cu nota, ai sorbit toate bârfele care se puteau prinde prin curtea facultăţii. Şi acum te întorci, încet, spre casă. Te bucuri de fiecare pas, de fiecare copac atât de bine cunoscut, de fiecare trecere de pietoni pe care ai alergat de atâtea ...
Citeşte mai mult
Oamenii binecuvântaţi
Sunt unii oameni care cântăresc cât restul lumii. Asta pentru că, acolo unde ei sunt, de fapt acolo unde îi întâlneşti la un moment dat în disperarea ta, ei bine sunt exact aşa cum credeai tu că ar trebui să fie: un profesor, un artist, un prieten, un duhovnic, un publicitar, un patron d...
Citeşte mai mult
De ce ne uităm la o femeie frumoasă pe stradă
Poate că suntem mai buni decât credem, şi iată trei exemple: o femeie frumoasă pe stradă, o altă femeie care citeşte în parc, şi o lumină seara prin ferestrele unui apartament. Mergând pe stradă printre mai mulţi oameni, ca bărbat ţi se opreşte instinctiv privirea pe o femeie frumoa...
Citeşte mai mult
After Life. Să-ţi începi viaţa de la zero
Sunt momente în viaţă în care trebuie să reconstruieşti totul.  Pot fi momentele în care se termină o relaţie în care credeai, şi parcă se ruinează totul în jurul tău, sau momentele în care se termină un job plin, intens, sau plicticos, dar de foarte lungă durată. Dar, mai ales, ...
Citeşte mai mult
Cum scrii într-o noapte ce trebuia să scrii într-un semestru
Acest articol e versiunea despre scris a celor cu « ultima noapte de examen » şi « nopţi albe de sesiune », care sunt despre învătat. Acum vorbim despre referat, licenţă, despre text deci. În principiu un text care trebuie să aibă mai mult de zece pagini e ceva imposibil de scris î...
Citeşte mai mult
Infernul e pavat cu bune intenţii. Sau cum să scapi de "tirania protocolului"
„Nu am văzut–o venind”, spunem toţi atunci când ajungem într-o criză. „Am făcut doar ce era bine, am făcut tot ce mi-a stat în putere, și… uite că a ieșit rău”. Adică, tu vrei să faci bine… și iese rău. Urmezi „programul”, intenţia bună, protocolul, și iese rău....
Citeşte mai mult
Stresul nu rezolvă stresul
Devin destul de uşor stresat, şi de curând mi-am dat seama de o chestie care mi se pare importantă pentru partea asta cu stresul care mă frământa de ani de zile, şi care se pare că nu ne ocupă doar tot timpul fizic al zilei, ci şi tot timpul mental al creierului din cap. Deci, […]...
Citeşte mai mult
Traumele şi problemele sunt individuale. Dar soluţiile lor sunt de regulă şi pentru ceilalţi
Traumele sunt întotdeauna individuale. O traumă mi se întâmplă mie şi doar eu reacţionez aşa şi nu altfel la cutare situaţie. Dar, apoi, când conştientizăm traumele, ne dăm seama că uneori nu e destul să le conştientizăm, ele durează în continuare. Ceva nu se schimbă, mai precis...
Citeşte mai mult
"Cuvintele întunericului" sau de ce nu povestim suferinţa
Ani de zile mă trezeam în timpul nopţii. Cu perioade, cam din 1998 până prin 2005. Ca un fel de atac de panică dacă vreţi. Sub felurite chipuri, frică de moarte, frică de singurătate, frică sub mii de chipuri, oricum.. ceva mă trezea din somn, mai precis nu mă lăsa să dorm întins, c...
Citeşte mai mult
Autentic
E greu de exprimat asta, dar o să încerc. Am simţit că trăiesc ceva autentic în taberele de la munte de prin anii 1992, în timpul liceului. Eram singuri, în mijlocul pădurii, şi acolo refăceam lumea, de la scularea de dimineaţă până la textele de filosofie citite seara la foc. Apoi, c...
Citeşte mai mult
De ce încerci să te schimbi ani de zile… și reușești doar la un moment dat?
“Nu pot să-mi schimb viaţa: să renunţ la o relaţie de toată jena, să vorbesc în public, să mă las de fumat, băut sau droguri, să cuceresc o femeie (sau un bărbat), să îmi dau demisia”,… mă rog tot ce îmi propun de luni sau ani de zile. Nu pot eu face asta? „Ba da, […]...
Citeşte mai mult
© Copyright Orasul Albastru 2015